Radio… un hobby…o meserie…o obsesie

Radioul. Ce poate fi mai frumos atunci cand ai 18 ani , decat sa intri intr un studio, sa vezi ceva mare si pufos atarnand pe un stativ , care iti face cu ochiul. De acolo porneste aventura. Aventura care face diferenta intre modul de a vorbi liber si cel cu ascultatorii. Pe parcurs incepi sa inveti ca pe langa un mare microfon mai exsita ceva caii care odata ridicate, iti fac viata mai ffrumoasa.Ca datorita acestui radio poti transmite idei, poti schimba destina., poti face lumea sa planga, te poti crede cel mai tare om pe pe pamant dar si un lucru foarte important poti forma idei care pot fi percepute de masele de ascultatori exact cum doresti tu. de ce? Simplu. Ascultatorul este cel pasiv care rpeia informatia si nu are timp sao verifice sau sa o digere.O ia asa pur si simplu exact cum o dai tu pe post.

Radioul. Acel instrument de manipulare in masa , sau daca e sa ne gandim putin la cei tineri , un mod de comunicare intre ei si cu ei. Imi aduc aminte de anii 90 . Atunci cand daca lucrai la radio erai rege. Toti te iubeau te cautau , te venerau si mai ales te ajutau sa fii cel mai bun.

Sincer de cand sunt in aceasta bransa am schimbat destule radiouri in care am casit tot felul de oameni .Buni sau mai putin buni .Profesionisti sau niste simpli oameni pusi acolo doar datorita unor pile.

Cel mai putin bun radio in care am lucrat a fost Activ FM cel vechi , care difuza numai muzica rock , in care nu m am regasit ..nu din prisma muzicii ci a felului de a face radio. Cel mai bun desi a fost pentru putin timp a fost Radio Contact. Cateva luni . Poate nepotrivire de caracter. Dar oricum am fost cel mai fericit .,Acolo am tintit de mic . Si daca e sa o luam pe cale ierarhica, de ce m am apucat de radio ? as raspunde …datorita unei voci feminine care ma facea sa stau sa o ascult tot timpu.Avea ceva mirific , iubeam aceasta voce. Inca mai face radio .Si sincer acest lucru ma bucura . Liana Stanciu. Stiam toate interventiile ei , tot ce spunea si uite asa incet incet mi am dat seama ca pot si eu comunica cu oamenii si ca pot transmite ceva .Se intampla prin 1994. Primul meu buna dimineata se intampla intr un post de radio mic de Bucuresti invitat . Radio ”Z”. Au urmat destule , chiar destule unele mai bune altele mai putin bune, salarii mari dar si luni in care asteptam banii sa vina.

Despre oameni cu care am lucrat si am fost prieteni buni candva sipoate inca mai suntem …. pai ar fi celebrul De Dinculescu (care intre timp a ajuns sef pe la 21), Maruta de la Protv, Paul Ispas, Mihai Gheorghiu Eugen Rusu, Flori Dumitru- va mai aduceti aminte de ea? ce voce orgasmica mai avea….Flori inca mai suspin dupa interventiile tale de la radio, Claudiu Roman. Grig Serban, Daniel Morar – invatam de la el , o super femeie Raluca Moianu , nu aveai cum sa fii suparat in prezenta ei, dar si grei din presa precum Rodica Culcer , sefa de la Radio Total si Cosmin Prelipceanu caruia ii multumesc .

Radioul . Intre timp ideea de radio a evoluat, daca inainte faceai dedicatii si aveai un oras intreg la picioare acum ideea de radio e total diferita . Au aparut radiourile de ”nisa” .Unul da muzica straina , altul numai romaneasca, altul e de stiri , altul de rock ,etc

Unele prind , altele dispar.Oamenii insa raman .Nu stiu cum am rezistat de a lungul timpului si inca ma mentin dar deja cei de varsta mea ne pregatim sa depunem armele .Exact ca un fotbalistcare trece de o anumita varsta.Asa e si aici.Nu vreau sa ajung la 40 de ani si sa fiu un penibil la un post de radio fara idei cum sunt cei de la RRA. Dar mai am inca puin putin . Pana la urma asta e o meserie . Una frumoasa, care scoate in evidenta latura placuta a unui individ.

Despre ultimul post de radio unde lucrez – Noul Activ EFEm? he he cate s ar putea zice .muzica romaneasca , ceva straina si ascultatori destul de educati si civilizati. Unii. Cat despre restul , cei care cred ca li se cuvine orice si oricum …..sunt deja istorie. Se triaza. Era o vorba candva … Da i omului putere si bani – asa ii vezi caracterul. E valabil pentru toti.

De fapt pana la urma asta e o meserie , dar daca nu pui pasiune nu iese niciodata . Aviz amatorilor!!!

Numai bine!!!!

Advertisements

Nu te pune cu prostu…e mult mai odihnit decat tine!!!

Pur si simplu si a uitat varsta . Si mai e si  parlamentar.Vai de curu vostru mai mamelucilor.

Deputatul PD-L Raluca Turcan a uitat câţi ani are. În direct, la emisiunea “Realitatea Zilei” aceasta a declarat că are 28 de ani iar după câteva minute a revenit asupra declaraţiei. Aceasta şi-a amintit că are cu patru ani mai mult.

După ce moderatorul emisiunii, Răzvan Dumitrescu i-a atras atenţia că ar trebui făcută o corectură pe site-ul Camerei Deputatilor deoarece la data naşterii Ralucăi Turcan au trecut 3 aprilie 1976, deputatul şi-a amintit că de fapt are 32 de ani.

Raluca Turcan: “Am 28 de ani şi chiar cred că trebuie să las loc de bună ziua acolo pe unde trec. (…) Efectiv am uitat câţi ani am. Am 32 de ani într-adevăr.”

Melancolie

Cred ca sunt anumite cuvinte care definesc o stare.ostare prin care fiecare trece intr o buna zi .Mai devreme sau mai tarziu. Unii sunt construiti sa fie melancolici , altii doar in anumite momente. Pana la urma e o stare indusa de alte stari , momente sau evenimente la care luam parte. Azi sunt melancolic.Unii ar zice apatic.Altii poate depresiv. Oricum confunfam de multe ori termenii sau ii atribuim fara sa ne dam seama. E duminica si cred ca sunt indreptatit sa fiu melancolic ..sau apatic..sau …. Daca ieri la inceput de sfarsit de saptamana eram stresat ca trebuie sa vin la munca uite ca nu a fost asa.Totul a decurs ok , si speram si ca azi o sa fie la fel.Dar din pacate nu e asa.E doar o stare cred. Afara e frig .de aici pleaca totul. Poate.Afara e toamna si de a lungul timpului am invatat ca trebuie sa asemanam ceva cu altceva ca sa fie frumos sau macar sa ne para noua frumos. Am invatat de mic, ca atuci cand vine toamna schimbam si noi ideile, ne schimbam pe noi insine in ceva frumos, cald , placut sau de multe ori plin de viata. Cred ca acest anotimp ar trebui sa fie ceva frumossa insemne ceva , o stare de fapt – ma gandesc la cei mai mari poeti ai nostri care chiar au slavit la un moment dat acest anotimp.Oare…de unde atata inspiratie. Nu cred ca mai exista asa ceva in momentul de fata, avand in vedere ca totul este computerizat, totul se bazeaza pe rapiditate masini, praf si cel mai mult lipsa de bun simt.

Dar nu despre asta vreau sa vorbesc acum. Ieri seara am fost li am luat cateva tablouri de care avea nevoie pt casa, tablouri vechi, pictate de bunica mea si la carew tin foarte mult. Cred ca atunci a intrevenit acea stare, poate ca si in respectiva cutie am gasit mici amintiri din copilarie si niste albume cu vederi . Mi am amintit atunci de copilarie, de locurile prin care mergeam de mana cu bunicii, de coclaurile pe care le strabateam in fuga si de viata plina de frumusete pe care am avut o , departe de Bucuresti .in Barlad

Am rasfoit acele caiete in care am gasit diferite vederi s felicitati pastrate de a lungul timpului . 1967, la multi ani 1968, la multi ani 1975 si tot asa. Mici , finute cu urari de bine. Acei oameni acum nu mai sunt . Parca era altfel atunci .

Afara frig, aici cald, un bec aprins, geamuri aburite, copaci care incep sa ramana goi – cam asta e toamna .Imi pare rau ca nu mai am timp sa merg in parcuri in acest moment, imi pare rau ca nu mai pot fi copil, dar chiar si asa cateodata cred ca inca mai sunt. In timp am invat ca oamenii sunt si rai dar si buni , tandri dar si taiosi , unii iubesc in felul lor , altii altfel. Oricum cred ca nu se dobandeste nimic, totul se invata de mic in subcontient fara sa vrei. Cel putin eu asa am facut. E duminica. Simt asa o lehamite,parca m am saturat de tot si de toate. As vrea sa merg undeva sa ma racoresc si poate dupa sa ma intorc inapoi cu bateriile incarcate . Destul de greu. Momentan atat.