
A fost odată, în poveşti,
Şi în Cancan fost-a odată;
Din rude mari, italieneşti,
Un impotent se da bărbată!
Cerca mereu, mergând la doftori,
Să îşi ridice `cel catarg…
Sfârşi, mergând la vrăjitoare;
Ce stau peste un lung şi-un larg.
Din ierburi multe, şi organe
De porci şi lei şi parazmei,
Făcură babele poţiune,
Plăti prinţul 5000 de lei.
Full mândru… c-acum e bărbată,
Se puse pe căutat muiere;
Şi-n loc să dea de fată bună…
Ursita-i rezervă durere!
Năpasta se chema Cristina;
Era regina Arenbii.
Se prezenta fată de casă,
Când ea trecu prin case mii!
Şi-n fiecare dintre case,
Căuta să dea de `nalt catarg…
Să-şi pună pânza sus, pe dânsul,
Să poată naviga în larg.
De cum văzu Mirco felina,
Se-ndrăgosti pe loc de ea!
Bău niţel din Catargeală,
Visând cum pânza va umfla…
Şi i-o umflă… atunci şi după,
Simţind că pânza-i folosită…
Bătută fiind de vânturi multe,
Pe ici, pe col… cam peticită…
Dar, chiar şi-aşa, el o iubea,
Şi-i arăta că o iubeşte…
De zeci şi zeci de mii de ori;
Iar ea-l vedea drept micul peşte…
Ce-ndeplinea dorinţe scumpe,
Şi clar… mai multe decât trei!
Că pânza ei… cu cheltuială
Se… umflă… Euro, nu lei!
Deşi `cel italiano vero,
Dădea cu portofelu-n ea;
În ce priveşte Catargeala,
Catargul iarăşi se lăsa.
Greşiră babele formula,
Sau o umflaseră cu apă…
Intra, umfla, ieşea, murea…
Cristina mai vroia o dată!
Aşa că alerga grăbită,
Spre alt catarg, din cele multe,
Cari îi stăteau la dispoziţie…
De-i venea fetii a se … du-teeeee…
Şi se ducea, şi se umfla,
Şi-apoi se întorcea acasă;
Minţindu-şi zilnic impotentul,
Că vrea să fie-a lui mireasă!
Dar Mirco, italiano vero,
Află că mândra i se plimbă,
Cu felurite bărci cu pânze,
La el nemaidând nicio limbă.
O luă de păr, o trase-n casă,
Şi o spurcă să îi ajungă!
Din târfă, curvă, prostituată…
N-o scoase… o băgă în mumă!
Ea replică… “Băi nea Cutugno…
Băi impotentule ce eşti…
Băi Zoe ce te crezi bărbată…
Cu bani de eşti… tot o beleşti!!
Că banii tăi… îs buni o vreme,
Să ţi prinţesa Arenbii…
Dar nu te-ajută băi catargul!!
Ţi-l fluier… şi tu jos îl ţi…
Aşa că du-te tu la măta!
Unde ai zis să merg şi eu.
Şi… poţi să uzi şi canapeaua…
Cum de-altfel faci tu mai mereu!”
Şi şi-a luat Cristina pânza,
A învelit-o-n bikinei…
Iar… navigând spre noi catarge,
E liberă fata! O vrei?!