A venit toamna….

Desi  nu avem timp sa ne oprim macar o clipa si sa cugetam frumos la acest anotimp. Un anotimp cantat si elogiat de toti marii nostri poeti. Un anotimp  amintit de marii scriitori, un anotimp care te face sa  simti cu adevarat mirosul naturiide sfarsit de an, un anotimp ….potrivit pentru visatori , indragostiti, oameni pentru care viata nu este numai un du-te  vin o

Imi aduc aminte de orasul Iasi , de tineretea mea , de copilul din mine care cutreieram dealul Copoului in lung si n lat impreuna cu bunica mea . Mi aduc aminte de teiul lui Eminescu , de linistea din gradina botanica in apropierea iernii, de frunzele miscate de viteza  tramvaielor din Copou, Si apoi …liniste. Acolo chiar traiesti.

Mi aduc aminte de plimbarile facute in iasi dupa ce am iesit din sfera copilariei , insa fara bunica, dar cu aceeasi nostalgie si deosebita placere la revedea acestui batran oras. Acelasi tei….neclintit de ani de zile, aceleasi banci pe care am stat ani la rand, aceleasi tramvaie imbatranite de vreme . Dar acolo totul este la fel ,Nici nu poate fi altfel …in Iasi .

Străbatem iarăş parcul, la pas, ca mai nainte.
Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte.
Aceeaş bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni.
Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini.

Ne-am aşezat alături şi braţu-i m-a cuprins.
Un luminiş în mine părea că s-ar fi stins.
Mă-ndrept încet spre mine şi sufletul mi-l caut
Ca orbul, ca să cânte, sparturile pe flaut.

Vreau să-mi ridic privirea şi vreau să-i mângâi ochii…
Privirea întârzie pe panglicile rochii.
Vreau degetui uşure şi-l iau să i-l dezmierd…
Orice vroiesc rămâne indeplinit pe sfert.

Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plânge?
Apusul işi întoarce cirezile prin sânge.
O! mă ridic, pe suflet s-o strâng şi s-o sărut —
Dar braţele, din umeri, le simt că mi-au căzut.

Şi de-am venit ca-n timpuri, a fost ca, inc-o dată
S-aplec la sărutare o frunte vinovată
Să-nvingem iarăş vremea dintr-o-ntărire nouă
Şi să-nviem adâncul izvoarelor de rouă.

Şi cum scoboară noaptea, al’dată aşteptată,
Îmi pare veche luna — şi steaua ce se-arată,
Ca un parete de-arme, cu care-aş fi vânat.
Şi fără glas, cu luna, şi noi ne-am ridicat.

Ei…..e toamna!!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s