The Telegraph: Orfelinatele din România, imaginea iadului pe pământ

Publicaţia engleză The Telegraph a publicat un reportaj cutremurător realizat într-un orfelinat din România, în care se constată că şi la mai bine de 20 de ani de la revoluţie există instituţii în care copiii trăiesc într-o mizerie cruntă, cu riscul de a contracta boli grave, şi asta în ciuda investiţiilor făcute de UE pentru persoanele instituţionalizate.

 

La scurt timp după evenimentele din decembrie 1989, imaginile şocante din orfelinatele din România uluiau întreaga lume. Acum, la 21 de ani distanţă, cei curioşi să vadă cum au evoluat lucrurile sunt şocaţi să descopere că astfel de cămine ale ororilor încă mai există, cu toate că s-au alocat milioane de euro din fonduri europene pentru eradicarea unor instituţii în care în mod normal nu ar putea trăi nici măcar nişte animale, cu atât mai puţin fiinţe umane.

The Telegraph publică un reportaj realizat de Angela Levin, şi care începe astfel: “Nu vezi prea des cum arată iadul, dar o versiune a acestuia există undeva în nordul României, în Bistriţa. Acolo este un loc care ar fi nepotrivit pentru animale, ca să nu vorbim de oameni, dar care totuşi este singura casă pentru 35 de suflete de numai câteva săptămâni, până la tineri aflaţi în pragul maturităţii”.

Reporterul publicaţiei engleze scrie despre condiţiile în care trăiesc cei zece “aşa zişi bebeluşi” din orfelinatul vizitat, despre tentativa de mâncare pe care o primesc şi despre “liniştea îngrozitoare” care domneşte doar pentru că, obişnuiţi să nu li se dea atenţie când plâng, copiii nu o fac prea mult. Aceasta a mai remarcat că toţi cei îngrijiţi acolo au un oarecare handicap fizic sau mental şi că directorul acestui orfelinat nu arată nici cel mai mic semn de compasiune pentru copiii aflaţi în grija ei şi a instituţiei pe care o conduce.

“Pe măsură ce cresc, aceşti copii se leagănă înainte şi înapoi, iar apoi încep să îşi facă rău singuri şi devin foarte agresivi”, mai scrie jurnalista Angela Levin, marcată de privirile de “animale speriate” pe care le-a simţit îndreptate asupra ei.

Printre imaginile zugrăvite în cuvinte se numără şi paturile prea mici în care copiii ceva mai mari sunt obligaţi să doarmă chirciţi “pentru că altele nu sunt”, dar şi cea a unei camere în care aproximativ zece corpuri micşorate, ale căror vârste sunt greu de determinat, dar undeva între 9 şi 26 de ani, după cum spune directoarea Anne Marie, zac inerte sub pături, unele fiind chiar legate de pat cu feşe murdare”. “Nu există scaune cu rotile sau lifturi; niciunul dintre ei nu a ieşit vreodată afară; iar mirosul de urină şi fecale era copleşitor“, adaugă jurnalista.

Cum pot exista astfel de lucruri la mai mult de 20 de ani după ce ororile din orfelinatele din România au făcut înconjurul lumii? Ar fi trebuit să fie închise demult“, concluzionează Angela Levin.  Totuşi, ea adaugă că procesul este unul foarte anevoios. În primul rând din cauza costurilor, care se ridică la aproximativ 100.000 de lire pentru o instituţie, dar şi din cauză că timpul necesar este foarte lung, fiind nevoie de cel puţin 18 luni pentru a se găsi cămine potrivite pentru copii, unde să aibă acces la lucrători sociali pregătiţi şi psihoterapeuţi care să-i ajute să găsească drumul spre o viaţă cât de cât normală.

sursa : the telegraph, rtv

Advertisements