Tag Archives: iubire

Tristete…Amintire…Ratacire….Liniste.

2 fete lipite de un geam in noapte. Asta cred ca suntem. Fiecare intr-un alt colt …fiecare avand sub priviri un alt oras ce se grabeste la culcare poate, amandoi avand un fundal sonor ce ne invadeaza timpanele, o alta camera ce ne tine loc de casa. Totul in jur e diferint, 2 perceptii si conceptii total opuse. Privirile sunt atintite undeva in zare… se pierd in lumina ce razbate pe strazile acum mai calme ale orasului.
Noaptea lumea de afara pare mai blanda de la geam. Gandurile le zboara aievea ca o petala de floare de cires alba  ce se lasa purtata de calda adiere a vantului de aprilie. Poate ca gandurile li se incruciseaza intr-und dans  menit sa tina pana in zori, sau poate gandul zboara unul catre altul.. fara ca celalalt sa stie. Clipa e a lor, o e clipa in care 2 oameni se unesc.  Cerul plin de minute luminate ii uneste in eternitate, le aduna  gandurile, le macina grijile, le fura toate problemele cu care se confrunta cei doi lipiti de geam. Ce ironie . Lumea de afara nici nu ii vede, toti trec pe strada in viteza lor nebuna fara sa le pese, fara sa-i observe pe cei doi. in cochilia lor,Lipiti de geam. Inchisi  purtand in nari mirosul ceiluilalt, purtant in ochi zambetul si pe umeri povara intrebarilor ce-i mistuie in fiecare secunda. 2 povesti ce inca nu si-au gasit locul, 2 povesti care asteapta sa devina UNA. Ii desparte acum.. nu o zi , nu o noapte ! ci .. o clipa. Chiar daca clipa este oriunde… nu e inca momentul lor, asa ca suspina, aburind geamul si desenand pe el orice le dicteaza degetele, geam care ii protejeaza de frigul de afara , dar care ii poarta pe aripile lui unul catre celalt.. mirosul, zambetele, rasul.. si sarutul. MMM da sarutul .Acel sarut patimas care apropie si mai mult cele 2 fete lipite de geam in noapte. Acel sarut patimas care face ca pentru moment cei doi sa devina doar unul uniti intr-o traire launtrica fara precedent. Acel sarut care ii transforma intr-o dragoste eterna , vesnica .Ce bine e sa visezi . Iubesc acel sarut , si deabia astept ziua de maine pentru a ma face sa visez iar . Primul a fost unul mic si un pic chircit .Parca deabia acum venea pe lume. A fosr scurt  dar intens .Am tresarit .Ceva se schimbase in mine .
Ea..deschided telefonul … tasteaza numarul lui. Si totusi nu poate apasa inca tasta verde. Nu-l poate suna. Sta si se uita in gol, asteptand. Ii e frica.. desi stie ca frica ii este  cel mai mare dusman. Se gandeste ca poate nu e inca momentul oportun.  Desi nici nu crede in asa ceva. E doar inca o scuza.

El fiind trezit din reverie.. se aseaza in fata calculatorului.. si priveste pentru un moment in gol. Priveste in monitor . Orasul.. e inca acolo.. dupa geam. Un geam mic la fel ca primul sarut . Mintea lui  departe… catre ea. Priveste in lista de messenger si se simte singur.. desi lista plina , pentru el e goala.  Ea nu este acolo. Deschide ferestra ei… dar nu lasa mesajul offline la care sa gandea. Si el se abtine. Poate de frica. Poate nu vrea.. poate nu stie.

Si totusi.. ea trimite un sms.. el raspunde.. amandoi incep sa zambeasca.. merg la geam..sunt din nou impreuna. Se iubesc .Toata lumea din jur simte acest lucru …..insa pentru cat timp? Din doi,  devin unul.
. Mi-e dor de multe.  De tine, de saruturile tale, de atingerile tale. De ochii tai, ce ma privesc cu atata dragoste, de mainile tale, ce ma inconjoara cu blandete. Mi-e dor de plimbarile noastre desi sunt scurte si pe graba , de noi.. Mi-e dor de felul cum ma iei in brate si de momentele in care mi-as dori sa nu mai imi dai drumul. Mi-e dor de diminetile in care deabia astept sa plec de acasa sa fiu in masina doar eu insumi si sa apes acel buton verde . Mi-e dor de ideile tale  care uneori ma amuza dar ma si sperie de multe ori , pentru ca de fapt tu stiai acele lucruri dintotdeauna. Mi-e dor de furnicaturile ce le simt peste tot atunci cand tu ma saruti. Mi-e dor de pielea ta fina, de felul cum zambesti atunci cand fac ceva ce-ti place si de felul cum te strambi cand parca regreti ce ai facut mai devreme .
Mi-e dor de momentele in care ne certam din nimicuri, pentru ca stiu cat de tare pot sa te enervez uneori si imi place sa te ascult la telefon  incercand din rasputeri sa nu tipi si sa imi inchizi..
Mi-e dor de felul cum te balbai uneori, atunci cand iti e greu sa spui ceva, de felul tau de-a fi, de faptul ca pentru tine orice moment e bun pentru a zambi. Mi-e dor de foarte multe lucruri… Si desi a trecut doar o zi de cand nu ne-am mai vazut, mi-e dor de ele.
Mi-e dor de zambetul tau cald si de privirea care ma face sa cred in ziua de maine, oricat de greu mi-ar fi uneori.

Te iubesc.

 

Iubim real in spatiul virtual

Cum o fi si asta va intrebati . EEE m-am intrebat si eu , raspunsul a venit chiar de aici , de la o prietena buna. Lectura placuta .Merita .

Ne agatam de orice speranta ca acolo, undeva, pulseaza celalalta jumatate care ar trebui sa te intregeasca, desi mi se pare putin spus jumatate, deoarece mie mi se pare ca ar trebui sa fie un intreg. Si inchizi ochii, tragi aer in piept si iti spui “ e acolo- cu siguranta va aparea acel intreg care imi va oferi, mie si numai mie tot ceea ce visez” Si cand spun ca visez mi se intampla de la atatea filme americane unde am vazut ca o noapte de dragoste dureaza de seara si pana dimineata si unde, spre dezamagirea mea in spatiu real nu a durat mai mult de o ora , si asta ca am avut noroc. Si merg mai departe gandindu-ma ca a fost o intamplare. Si caut, cercetez caractere, fizionomii si tot felul de tipologii doar doar sa-l gasesc pe el. Ma plimb in spatiu real, usor timorata de la cate cazuri de femei inselate, nefericite si care totusi accepta o oarecare umilinta din lipsa de “altceva mai bun nu exista, mai rau ce imi trebuie”. Ma uit in jurul meu si imi strig ca inteligenta mea emotionala isi are rostul ei si ca trebuie, TREBUIE sa gasesc ceea ce mie mi se pare normal. Un partener de discutie despre tot felul de lucruri, despre lipsa de verdeata, despre pace, despre cartile mele si personajele care pe perioade scurte devin personaje din viata noastra, sa ma inteleaga de ce plang la filme, de ce o data pe luna plang fara motiv, de ce gatesc si ard mancarea, sa inteleaga si sa inteleg de ce are nevoie de iesiri la bere si la peste, de ce nu are nevoie sa l sufoc si multe alte astfel de lucruri. Incerc in spatiu virtual sa caut. Acolo vorbele dispar sau cel putin la mine dispar din cauza faptului ca nu accept camere web si voci in eter de teama ca iar fuge misterul si adrenalina asteptarii. Si caut, si scriu, si astept. Oare va scrie ce astept sa scrie, oare macar in scris aici si pentru cateva secunde se intampla o minune si il gasesc, oare va intelege cand ii voi spune ca stelele care cad se duc spre un alt cer, va intelege ca mai presus de un partener social am nevoie de un om???. Astept sa vad ca exista, ca poate gandi, ca nu scrie “ tu stii” cu un “i”, ca nu face greseli gramaticale, ca are diplomatia de a ma intreba intr-un mod civilizat despre mine, fara a trece direct la un asalt sexual si primar. Nu ma las intimidata de poze cu adolescenti ferchezuiti si gelati care zambesc sagalnic cu lipsuri dentare vizibile si merg mai departe. Si incep o noua conversatie despre orice, numai despre ASL PLS nu. Si iata ca raspunde conform asteptarilor mele. Incep sa ma indoiesc ca ar fi barbat si intreb daca nu cumva e o gluma si acolo e cineva de gen feminin care intuieste si gandeste ca o femeie. Si nu, e un EL. Pun mana la gura si uimita imi spun sarind usor in sus: “l-am gasit, l-am gasit”. Entuziasmul ma ia pe sus si ma duce departe pana acolo unde ajungem sa o luam de la copilarie, trecem prin adolescenta si ajungem la momentul actual. Pana acum compatibilitate maxima, copilarii avute, adolescente traite de ambii partenerii insa parteneri lipsa pentru noi. Fara pudoarea pe care as avea o in mod normal intreb orice aici in spatiu virtual. Nu poate sa aiba o reactie care m-ar fastacii sau m-ar face sa rosesc pentru ca nu ma vede si in plus daca se supara nu se ridica si pleaca de la masa. Si nu il deranjeaza nici lucrul asta si mai mult decat atat imi cere sa ma vada, sa ma vada real si nu imaginar. Teama ma ia usor insa imi spun ca daca acest EL ,gasit in cutia cu multe chestii aiurea numita internet, a raspuns asteptarilor mele va fi multumit si de aspectul meu fizic. Nu imi pun problema nici o clipa ca s-ar putea sa ma dezamageasca fizic el pe mine. Nu vreau poze, deja virtualul nu imi mai gazduieste asteptarile si vreau sa il gasesc real desi l-am gasit vitual. Si intr-o zi cu soare, sau cel putin mie mi se parea a fi soare, il vad. Nu poate fi el. E prea normal, nici o chestie care sa imi displaca , nimic. Asa am stat luni de zile asteptand ca el sa o comita, sa imi arate ca in spatiu virtual poti fi dezamagita la fel ca in cel real. Nu a facut-o . Au trecut 8 ani si ne uitam unul la altul cu aceasi dragoste, cu acelasi licar in privire si mai presus de toate cu aceea virtute pe care noi 2 am avut sansa sa o gasim – iubirea. Au fost si balansari in barcuta noastra insa cu calm, tact si ratiune am echilibrat-o. Si in momentul asta, azi pot afirma ca poti iubi real in spatiu virtual si ca DA filmele americane au spus un adevar, dureaza toata noaptea, macar o noapte de impresionare.
Pentru toate cele care si-au gasit iubirea reala in acest mod – sansa a fost de partea voastra fetelor.

Aha care va sa zica .Si noi astia care purtam ceva atarnator intre picioare ce facem?